Deputatul USR Dâmbovița, Daniel Blaga, a participat ieri, la Palatul Cotroceni, la premiera filmului-documentar „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, o producție dedicată unuia dintre cele mai dramatice și mai puțin cunoscute episoade din istoria recentă a României. Parlamentarul a subliniat importanța păstrării memoriei acestor evenimente, arătând că despre deportările din Bărăgan se vorbește încă prea puțin, în ciuda suferințelor provocate zecilor de mii de oameni. Potrivit lui Daniel Blaga, memoria acestor tragedii nu aparține doar trecutului, ci reprezintă și o lecție pentru prezent.
Filmul readuce în atenția publicului tragedia petrecută în noaptea de 16 spre 17 iunie 1951, când aproximativ 44.000 de persoane – macedoneni, sârbi, germani, tătari, turci, aromâni și români – au fost ridicate din propriile locuințe din sud-vestul României și deportate forțat în Câmpia Bărăganului, regiune cunoscută în acea perioadă drept „Siberia românească”. Documentarul surprinde mărturii și destine marcate de această acțiune represivă a regimului comunist, contribuind la recuperarea unei pagini dureroase de istorie și la transmiterea ei către noile generații. Participarea la această premieră reprezintă, potrivit deputatului Daniel Blaga, un gest de respect față de victimele deportărilor și un demers necesar pentru păstrarea vie a adevărului istoric.
,,Memoria nu este doar pentru trecut, ci este vocea prezentului. Ieri, la Palatul Cotroceni, am participat la premiera filmului „Vocile Bărăganului. Deportarea din 1951”, un episod dureros al istoriei noastre, despre care încă se vorbește prea puțin.
În noaptea de 16 pe 17 Iunie 1951, 44.000 de macedoni, sârbi, germani, tătari, turci, aromâni, români au fost ridicați din casele lor din zona de Sud-Vest a României și deportați în Câmpia Bărăganului, denumită “Siberia românească”.
După mărturiile deportaților, drumul cu trenul spre locul care urma să le devină “domiciliu obligatoriu” pentru următorii 5 ani, a durat 2 săptămâni, fără apă sau mâncare la ei, chinuiți într-un vagon de tren fără geamuri, cu opriri rapide în mijlocul câmpului, unde cei de la Crucea Roșie le oferea un sandwich cu marmeladă și o cană de lapte pentru restul din drum care urma a fi parcurs.
Acești oameni nu au fost deportați pentru ceea ce făcuseră, ci pentru ceea ce reprezentau în ochii regimului comunist. Familii întregi au fost obligate să își reconstruiască viața de la zero, în condiții greu de imaginat.
Unul dintre martori avea doar câțiva ani la acel moment și ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi că “neamțul le-a zis părinților mei să mă îngroape în pământ, mi-au pus deasupra capului o masă ca să mă ferească de soarele năprasnic. Așa am supraviețuit primelor zile, deportat în Bărăgan, unde nu aveam un copac sau un acoperiș să ne ferim. Praful era până deasupra gleznei, nu aveam apă, soarele ne ardea cu putere și totul era arid.”
Astfel de documentare sunt importante nu doar pentru a cinsti memoria victimelor, ci și pentru a ne aminti cât de fragilă poate fi libertatea atunci când puterea scapă de sub control și când drepturile fundamentale ale oamenilor nu mai sunt respectate.
Memoria nu este despre trecut. Este și despre responsabilitatea de a nu repeta greșelile trecutului. Felicitări realizatorilor pentru acest demers necesar și emoționant!’’, a transmis deputatul USR Dâmbovița, Daniel Blaga.
