Un nucleu reprezentativ al mișcării turistice montane dâmbovițene a inițiat în anul 2007, anul intrării României în Uniunea Europeană, TOP 27, topul cuceririi celui mai înalt vârf / a celei mai înalte cote din fiecare ţară a Uniunii Europene. În anul 2013, odată cu intrarea Croației în UE, TOP 27 a devenit, pentru montaniarzi, TOP 28. Din cele 28 de vârfuri au fost cucerite până acum cele mai înalte cote din 21 țări, montaniarzii grupați în jurul Asociației Chindia Jurasic Park ducând simbolurile Târgoviștei, alături de cele ale României și ale Uniunii Europene, pe „creste de poveste”.
Anul acesta, de Zilele Cetății, „dinozaurii” dâmbovițeni vor pleca peste „mări și țări” pentru a duce, în cadrul unui proiect finanțat de Primăria Târgoviște, simbolurile orașului, pe cel mai înalt vârf din Portugalia. Ca și în cazul Spaniei, caz în care cel mai înalt vârf – Teide – 3718 m, se află pe insula Tenerife din arhipelagul Canare și Portugalia are cel mai înalt vârf tot în afara zonei continentale, adică în arhipelagul Azore, pe insula Pico sau A Ilha Preta – Insula Neagră, datorită solului vulcanic.
Vârful Pico – 2351 m (în portugheză, Vulcão do Pico, Montanha do Pico sau Ponta do Pico) este un con vulcanic cvasi-activ, situat pe „dorsala atlantică”. Primele erupții vulcanice menționate în documente sunt semnalate în 1562-1564. În general, erupțiile au fost prin orificiile de ventilare de pe flancuri și nu prin craterul de pe vârf. Alte erupții de flanc au fost consemnate în 1718 și 1720. Practic, în porțiunea superioară este un crater vulcanic cu diametru de aprox. 500 m și adâncime de aprox. 30 metri, iar în mijlocul acestuia, ridicându-se la 70 metri, este Piquinho sau Pico Pequeno (ambele nume înseamnă “vârf mic” în portugheză).
Ascensiunea propriu-zisă începe la altitudinea de 1231 m, unde există Centrul de informații turistice (Casa da Montanha), loc unde, contra unei taxe, se obține permisul de escaladare și se primește un locator GPS care trebuie folosit pe poteca (obligatoriu de utilizat, zona este Parc Natural) marcată cu 47 de stâlpi indicatori (al 44-lea e deja pe crater). Fiind zonă aridă, nu există apă, iar vremea este specifică zonelor atlantice, adică imprevizibilă (uscată, călduroasă, cu schimbări bruște-ploi scurte, cam din oră în oră). Dar, suntem siguri că experiența noastră pe poteci montane, ne va fi utilă și pentru atingerea acestui obiectiv. Iar, la coborâre, reușita noastră va fi confirmată de o diplomă, înmânată de rangerii respectivi.
Plecarea va fi în jurul datei de 1 septembrie. Vom reveni cu imagini și informații calde, de la fața locului.
Posta Nicolae
Preşedinte ACJP, coordonator proiect