O nouă conferință de presă, a doua din programul Festivalului Artelor Spectacolului Babel Târgoviște, un alt artist plastic! De data aceasta este vorba de pictorița Carmen Olteanu, ale cărei lucrări se află expuse în Foaierul Teatrului Tony Bulandra, vernisajul acesteia având loc în cea de-a doua zi… de Babel. Valoarea și legătura lor cu teatrul, acestea sunt criteriile care îi fac eligibili pe artiștii plastici pentru Festivalul Babel, după cum a declarat directorul Teatrului Tony Bulandra Târgoviște, Mihai Constantin Ranin la conferința de presă de duminică.
,,O să încep prin ceea ce s-a întâmplat ieri. În primul rând, Vernisajul Expoziției lui Carmen Olteanu, pictorița care ne bucură cu imaginile puse pe simezele din jurul nostru. Dacă vă întrebați cum ajung acești artiști plastici în festivalul nostru…răspunsul este destul de simplu, valoarea și al doilea este legătura cu teatrul. Sigur, nu ne referim la relațiile noastre prietenești, ne referim la relațiile care se pot construi între artiști și între genuri de artă. Nu trebuie să ai o pregătire plastică excepțională ca să-ți dai seama că aceste lucrări nu sunt o emoție legată de lumea copilăriei.
Am aflat și eu de la un critic de artă că personajul principal al acestor lucrări este păpușa…Ce poți să faci cu o păpușă și ce reprezintă păpușa? O păpușă este o reprezentație umană, fără să fie neapărat umană. Ea vine dintr-o altă lume. Uneori când te saturi de actorii de pe scenă, apelezi la păpușă. Avem și un text celebru, care se numește „Actorul și supramarioneta lui Gordon Craig.” Păpușa vine de foarte departe, poate dinaintea actorului. Ea vine din perioada primitivă a umanității și ea adună toate emoțiile pe care omul nu îndrăznește să le expună în public.
Sunt multe teorii, dar îmi permit să fiu subiectiv în casa Babel. Ideea este că unii au pictat natura, alții au pictat realitatea, alții au pictat visul. Foarte puțini au îndrăznit să picteze un lucru, care la rândul lui vine din imaginație. Dincolo de aceste idei, care pot părea seci, trebuie să spun că această pictură este feminină, nu este o conotație negativă. Mă gândesc uneori la aceste picturi ca la o ilustrație de povești. Cum spunea și Carmen Olteanu, pictura este o expresie a sensibilității și a romantismului personal…’’, a transmis directorul Teatrului ,,Tony Bulandra’’ Târgoviște, Mihai Constantin Ranin.
Carmen Olteanu a fost prezentă la ,,Întâlnirile Babel’’ de duminică și a vorbit despre arta sa. ,,Sunt artist plastic, am absolvit Universitatea Națională de Arte Plastice din București. Am continuat cu masteratul și apoi cu doctoratul. Sunt totodată și profesor. Pictez de când eram copil și am păstrat o parte din copilărie, din inocență. De curând am vizitat Bienala de la Veneția, unde am urmărit cu interes prezentarea României. Pentru cei care nu știu, a fost regia unei tinere regizoare românce, care a pus în scenă un film despre corpul uman.
Este vorba despre Adina Pintilie. M-am întors de acolo și am căutat, pentru că am considerat că este absolut necesar, că în spatele corpului întotdeauna vine o dorință, care ea vine din spirit și din nevoia spiritului de a arăta și de a obține ceva. Pentru că așa cum Adina Pintilie arată în film, astăzi, în contemporaneitatea lumii în care trăim și în modernitatea de acum, ne dorim să fim de multe ori altceva dacât suntem, dar toate aceste nevoi vin din necesitatea de a fi apreciați, iubiți, pentru că sunt fete care vor să arate ca niște păpuși sau chiar bărbați care vor să arate ca niște păpuși.
Tablourile mele, deși vin cu o suprafață bidimensională, vreau să construiesc ideea de a ajunge la nevoia tridimensională, de a crea legătura cu divinitatea, pentru că, în momentul în care dacă cineva se uită și vibrează la o imagine sau la o idee, sau la o amintire, sau o tristețe, cred că atunci dimensiunea tabloului se modifică prin imaginea pe care o propagă, la fel și oglinzile’’, a punctat artistul plastic Carmen Olteanu.
